Micul cupidon...

Un copil înaripat, de o inocenţă aparte, înarmat cu tolbă şi săgeţi. Aşa l-au descris diferiţi critici literari pe Cupidon de-a lungul anilor. Nu am tolbă şi nici săgeţi, dar mă pot confunda uşor cu o zeiţă a iubirii. Recunosc, am mână bună la format cupluri. Prima experienţă de acest gen am avut-o în urmă cu patru ani, când am stabilit o întâlnire între colega mea de bancă şi un bun amic. Acum, cei doi sunt căsătoriţi şi au o fetiţă de un an. A doua “victimă” a fost prietena mea cea mai bună, deşi în acest caz nu a fost nimic premeditat. Mirela l-a cunoscut pe Dani în urmă cu doi ani la mine acasă. După nici un an s-au căsătorit, iar luna viitoare vor deveni părinţi. Vor avea tot fetiţă:D. Ieri,eu şi iubitul unei alte prietene dragi am pus la cale o cerere în căsătorie ca la carte. El speră să o ia de soţie chiar anul acesta. Desigur, déjà am fost numită domnişoară de onoare. Pentru a treia oară. Istoria se va repeta probabil, iar ei vor avea tot o fetiţă. Desigur, flerul  nu m-a scăpat de ironii şi glume, iar apropiaţii mă sfătuiesc să îmi deschid o agenţie matrimonială all inclusive:nuntă asigurată, domnişoară de onoare din oficiu şi garanţia că la câteva luni după ce îvor spune DA în faţa lui Dumnezeu, vor deveni părinţi. Vrea cineva să se căsătorească?:)))