La multi ani Dani

Maine (14 februarie) implineste 22 de ani. Nu imi vine sa cred. Parca mai ieri imi rupea capul si picioarele papusilor, iar eu zbieram ca din gura de sarpe. Tata imi spunea sa il bat, dar eu nu faceam asta niciodata. Dupa ce s-a marit, a inceput perioada "portia lui clau e mai mare". Dap, fratele meu, caci despre el este vorba, avea mereu impresia ca mama imi pune mie portia mai mare de mancare. Dani facea mereu schimb de farfurii, motivand: "mami, ochiul ei e mai male"(oul facut ochi). Pe cand avea el şase ani, il invidiam. De ce? Pentru ca eu stiam o multime de cantece si poezii, iar el stia o singura melodie, pe care o fredona mereu si primea o multime de aplauze. Parca il si aud "Eeee haiduc şi eeee vestit, Aaaaandrii Popa cel voinic". Puteam sa spun eu 100 de poezii, toata familia era nerabdatoare sa termin, ca sa inceapa el. Pe la 10 ani, Dani a pornit tractorul unchiului meu, a vazut el niste pedale, a apasat pe ele, iar utilajul a inceput sa mearga. Doamne, cata panica a produs atunci, vreo opt persoane au inceput sa fuga dupa tractor. Dar nu am sa uit niciodata cand a furat ceva ptr mine. O colega de la gradinita avea o papusa superba. Eu plangeam zilnic cand ajungeam acasa si o rugam pe mama sa imi cumpere una la fel. Degeaba se chinuiau ai mei sa imi explice ca acea papusa era extrem de scumpa si ca nu ne permiteam asa ceva. Eu plangeam si plangeam. Fratimiu avea atunci vreo 4 ani si era la aceeasi gradinita cu mine. Ei bine, intr-o zi, dupa ce am venit de la "gradi", Dani umbla in rucsacelul lui, scoate papusa si mi-o aduce: "Uite, acum doal tu ai papusa flumoasa, am fulat-o".Mama l-a certat foarte tare, a doua zi am inapoiat papusa fetitei, insa nu am reusit sa uit gestul ala. De atunci nici nu mi-am mai dorit acea jucarie. Fusese a mea pentru o seara, imi era de ajuns Acum este un munte de om, insa, pentru mine, va ramane mereu mic. Tot simt nevoia sa il protejez, imi e teama pentru el si uneori as vrea sa il inchis intr-o camera blindata, doar ca sa fiu sigura ca nu pateste nimic. La multi ani, fratiorul meu, te iubesc.

Imi era dor...

De voi, de blog. Am revenit dupa ceva timp si promit sa fiu o prezenta constanta pe blog. Bine v-a regasit, va doresc SARBATORI FERICITE  in continuare.

Am invat.....

Am invatat ca sunt zile cand viata de coboara. Tu trebuie sa ai puterea sa te ridici.
Am invatat ca fiecare esec este, de fapt, o experienta de viata. Este datoria ta sa inveti ceva din asta.
Am invatat ca de multe ori primesti ajutor de unde te astepti mai putin. Valorile ti se schimba atunci.
Am invatat ca nu toti cei care spun ca te iubesc, chiar simt asta. Si totusi ii ierti.
Am invatat ca timpul nu videca toate ranile sufletului.Cu unele trebuie sa te obisnuiesti sa traiesti.

Alunita Mădălinei Manole....

Încă de mică i-am admirat frumusetea, talentul, i-am ascultat melodiile. Însă, la Mădălina Manole m-a fermecat cel mai mult aluniţa de deasupra buzelor. Mi se parea că acest detaliu îi oferă o frumuseţe aparte. Eram atât de vrăjită de aluniţa ei, încăt mă uitam în fiecare zi la pozele ei. Apoi, prietenei mele i-a venit ideea să ne desenam si noi alunite cu dermatograful mamei. Tin minte că am iesit afara si m-am lăudat că am alunita ca a Mădălinei Manole. Atunci, nu îmi imaginam că peste ani va trebui să particip la funeraliile ei. Un spectacol sinistru, cu fotoreporteri disperaţi să obtina o poza cat mai de aproape cu artista, reporteri care nu respectau durerea familiei, încercând să îi tragă de limbă în fel şi chip. Stiu că scopul scuză mijloacele, ştiu că un ziarist bun trebuie să facă si compromisuri pentru a prinde un subiect foarte bun. Însă, înainte de a fi jurnalist, sunt om, iar în astfel de momente, sunt lucruri pe care nu trebuie să le faci, care tin de bun simt şi de calitatea umană a fiecăruia dintre noi. Mădălina se simţea ignorată de public şi de presă. Trebuie să recunosc, pe undeva mă simt şi eu vinovată pentru gestul ei, deoarece, în timpul vieţii, o sunam de 2-3 ori pe an, în timp ce altor non-valori, le telefonam zilnic. Voi avea mult timp acest regret