Viaţa la 22 de ani!

Este minunat să ai 22 de ani. Motivul? Este vârsta la care nu mai eşti adolescentă, însă nici o femeie în adevăratul sens al cuvântului nu te poti numi. Este vârsta la care capeţi o anumită maturitate, însă nu renunţi definitiv la copilărie, la vise, încă ai acea sclipire jucăuşă în privire. Începi totuşi să ai atitudine, sa te priveşti altfel, ai deja o personalitate bine conturată, care nu mai poate fi modificată, doar ajustată, îmbunătăţită. Ai momente când gândeşti ca o femeie, dar şi clipe în care eşti doar o puştoaică. Vorbesc despre acea impulsivitate, nebunie, care dispare la un moment dat. La 22 de ani, trăirile sunt contradictorii, dar intense: te simţi puternică, dar vulnerabilă, ai momente în care te simţi sexy şi altele în care nimic nu te mulţumeşte la tine. Eşti uneori ca o tânără îndrăgostită şi capricioasă, alteori o femei raţională, cu capul pe umeri. Zilele trecute vorbeam cu o persoană dragă mie şi îi spuneam că, la doar 22 de ani, am ceva experienţă de viaţă. Într-un fel sau altul, a trebuit să mă maturizez de mică. De asemenea, îi mărturiseam că îmi este teamă să nu gresesc. Răspunsul său a fost unul de suflet, pentru suflet, care mi-a rămas întipărit în minte: "La vârsta ta nu se poate spune ca faci greseli, ci capeti experiente de viaţă. La 22 de ani ai o marjă de eroare incredibilă". Am realizat că are dreptate, iar asta constituie un adevărat avantaj: dacă fac un lucru bun, sunt mândră că l-am realizat la o vârstă atât de fragedă. Dacă greşesc, dau vina tot pe vârstâ, pentru că sunt încă mică.