Bucureșteanca cu trei prenume....

Sunt puțini cei care știu că primul meu prenume este Florentina. Asta pentru că mă recomand mereu cu cel de-al doilea, Claudia.Nici până în ziua în care m-am născut, adică o dimineață geroasă de 30 decembrie, parinții mei nu se hotărâseră cum o să mă cheme. Mama era obosită și avea dureri, tata era grăbit să fugă să cumpere artificii(asa mi-a spus mama), motiv pentru care nu reușeau să ajungă la un consens. Mama avea o prietenă bună pe care o chema Luiza si dorea ca si eu să port numele acesta. Tata era fermecat de numele Florentina, nu mă întrebați de ce, mi-a fost teamă să întreb:))). Nașa vroia să mă cheme ca pe ea, considera că este de-a dreptul sfidător să nu-i port numele, = Claudia. Bunica mea a fost cea care, scoasă din minți de discuțiile alor mei, a pus piciorul în prag și a zis:"Pe fată o va chema Florentina Claudia Luiza". Culmea ironiri: mama și tata mă strigă Ana. Pe când aveau un an, se uitau ei gingaș cum trăgeam eu de șosetuțe, deoarece nu le suportam, iar mama a grăit:"fata asta este tare fină, i s-ar fi potrivit numele de Ana". Așa mă strigă și în ziua de astăzi:)).

Le urez la mulți ani tuturor persoanelor care poartă nume de floare,dar și celei mai importante femei cu nume de floare din viața mea,  mătușa mea.Un sincer la mulți ani îi urez unei alte persoane dragi mie, fostul meu șef și prieten drag, Viorel Sima.