marți, 23 februarie 2010
Suflet pierdut....
Fetiţa cea tolomacă şi-a pierdut sufletul astăzi. Mereu s-a considerat o fire puternică, însă astăzi se simte firavă, plăpândă. Ca de fiecare dată când ceva nu este în ordine cu un membru al familiei sale- Pentru sufletul unui copil, nimic nu este mai dureros decât momentul în care îşi vede familia destrămându-se. Cum îi poţi explica unui copil care, în ciuda vârstei, încă mai doarme în poala mamei şi se consideră "fata lui tata" că atunci când va ajunge acasă nu îşi va mai vedea ambii părinţi, deoarece unul s-a mutat?Cum să înţeleagă că toate momentele frumoase petrecute împreună sunt doar amintiri?Ochii tânărului care se simte încă un copil asmiliează cu greu, suferă şi simte că şi-a pierdut o parte din fiinţă, din identitate. Există pansament pentru suflet?...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
.... sunt in stare soc cu noua ta postare ma asteptam sa fie ceva dragut si frumos cum scrii tu deobicei dar la asa ceva nu!!!! sincer imi pare rau as vrea sa zic k stiu prin ceea ce treci si sa fi puternica:)..dar chiar nu am idee ptr k nu am trecut prin asa ceva si nici nu vreau.. singurile lucruri care pot sa ti le spun e sa fii tare:)....chiar daca nu o sa mai stea impreuna tu o sa ai mereu o mama si o tata:) care sunt comvins ca sunt foarte mandrii de fata lor:)
RăspundețiȘtergerenimic nu este intamplator....
RăspundețiȘtergerenu exista pansament pt suflet si doare al naibi de rau. parintii mei s-au despartit cand eu aveam 6-7 ani, atunci eram pream mica sa inteleg, mi-au explicat de nenumarate ori, iar cu trecerea timpului acel gol si-a spus cuvantul, reapare durerea la intervale neregulate si tot doare si doare si doare.Nu te incurajez cu nimic, pt ca nici nu stiu cum sa o fac, poate ca cu trecerea timpului se va ameliora durerea. pe mine m-a maturizat prematur, dar durerea s-a ameliorat, sunt zile cand mi se rupe sufletul ca parintii mei nu sunt impreuna, dar toate trec ;i ce nu te omoata de face mai puternic. Mi-ai zis o data k la cat de mica sunt scriu frumos si profund, durerea nu-i un lucru placut,dar din pacate am facut cunostinta cu el. Poate e mai bine asa, poate daca nu se desparteau nu apreciam atat de mult iubirea de mama, de tata, de frate, de prieteni si de iubit:)
RăspundețiȘtergereoh just grow up
RăspundețiȘtergerePS nu esti un suflet pierdut....ai multi prieteni aproape niciodata nu o sa fi un suflet pierdut
RăspundețiȘtergerePansament pt suflet?????N-am auzit...Exista insa certitudinea ca te vom iubi mereu,ca suntem mandrii de tine,de tot ce ai reusit sa faci singura!
RăspundețiȘtergereSi vom fi langa tine atunci cand vei avea nevoie..si tot fata lui tata ramai...si Anna mea!!
Lasa amintirile in borcanul cu dulceatza al copilariei...Ai prins aripi-zboara!!
Te-ai nascut sa fi libera.. :)
P.S. Si nu uita,ca te iubim...si daca plangi,te iau de motz!!
Multumesc mama, iti multumesc pentru tot. Si eu te iubesc
RăspundețiȘtergereDesi stiu ca nici o mie de cuvinte nu pot vindeca durerea asta, am incercat sa fiu tare pt tine. Insa, comentariul mamei tale... a ajuns in coltisorul ala din suflet unde putine lucruri ajung,m-a stors de orice putere... Va respect si va iubesc mult pe amandoua! DA! Ramai fata lui tata, Anna mamei si Clau a mea! Fulga mea draga...
RăspundețiȘtergereStiu Mire, de aia nici nu ti-am povestit foarte multe. Tu mai ai doua luni si nasti, nu trebuie sa suferi ptr problemele mele. iti dai seama cat am plans eu cand am vazut comentariul mamei. Si noi te iubim.
RăspundețiȘtergere