Viata nu este corecta!

Astazi sunt suparata pe mine, pe viaţă, pe tot şi toate. Aş plânge non stop, dar nu am suficiente lacrimi. Astăzi am aflat că un om drag mie a murit. Este vorba de Cosmina,o fetiţă de 15 ani ce suferea de leucemie. Dar de ce ii spun fetita?Era şi va fi mereu prietena mea, un copil care, la o varsta la care alte fete incep sa puna ochii pe baieti, ea lupta cu o boala necrutatoare. Viata mea s-a schimbat total de când am cunoscut-o pe ea: am devenit un om mai bun, am inceput sa valorez mai mult ce am, mi-am dat seama că ceea ce am realizat eu până acum este minuscul în comparaţie cu lupta ei. Cosmina este cel mai puternic om pe care l-au cunoscut vreodată, nu îi era frică de boală şi nici de moarte. Nu, nu era inconştientă, ci pur si simplu credea că Dumnezeu o iubeşte prea mult ca să o ia la el. Inainte de Revelion am vizitat-o la Spitalul Marie Curie. Eu o priveam şi plângeam, dar ea râdea. Pur şi simplu era mai puternică decât mine, deşi durerile prin care trecea erau groaznice. Culmea ironiei este că nu a murit din cauza leucemiei, ci a unei răceli banale, netrată la timp, ce a produs complicatii la nivelul plămânilor. Chiar dacă nu mai e, am să o iubesc întotdeauna şi o să o văd mereu ca pe un înger trimis de Dumnezeu să îmi dea o mare lecţie de viaţă!Cand ne-am intalnit ultima oara i-am daruit un lantisor, l-a vazut la gatul meu si il privea insistent. Mi-a promis ca mi-l va inapoia cand isi va cumpara unul al ei, cu banutii din primul ei salariu. As vrea sa ii strig sa traiasca, pentru ca imi vreau lantisorul inapoi, insa ea este deja in Rai si nu vrea sa mi-l inapoieze.
Pe Cosmina nu a invins-o boala, nici macar viata nu s-a putut pune cu ea. Sistemul sanitar a avut grija ca toata lupta ei sa fie zadarnica
Stiu ca v-am intristat, dar simteam nevoia să mă descarc, să scot durerea !