duminică, 24 ianuarie 2010
Eu plang...Voi?
Am auzit zilele trecute pe cineva spunând că este ruşinos să plângi. Am ramas puţin şocată şi am întrebat DE CE. Răspunsul primit?Pentru că oamenii nu trebuie să îţi vadă slăbiciunile.Din păcate sau din fericire(voi să-mi spuneţi asta), nu consider că a plânge este o dovadă de slăbiciune. Eu o văd mai degrabă ca o metodă de a exprima cu adevărat ceea ce simţi, indiferent că lacrimile izvorâte din sufletul tău sunt de bucurie sau de supărare. Recunosc, eu una plang. Plâng când sunt supărată, când simt că am ajuns la capătul puterilor, plâng când sunt dezamăgită sau trădată. Însă, plâng şi de bucurie. Am plâns la nunta prietenei mele cele mai bune, am plâns atunci când am luat bacalaureatul, etc. Asta nu mă transformă într-o plângăcioasă şi nici nu înseamnă că sunt un om slab. Prefer să dau frâu liber sentimentelor, decât să ţin în mine. Cred că dacă nu te exteriorizezi, micile supărări se transformă în frustrări. De ce mai ai parte de momente de fericire, dacă nu te bucuri de ele pătimaş, cu toată puterea sufletului tău?Doar pentru un zâmbet şi atât?Fără trăiri intense, fără lacrimi de bucurie, fără sclipirea aceea din ochi?Dacă nu putem avea asta, atunci nu trăim frumos. Cel puţin asta cred eu. Aaa, şi nu mi se pare ruşinos să văd un bărbat plângând. Din contră, mi se pare o dovadă de curaj. Voi plangeti?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
depinde :) ...de cantitatea si de felul lui...
RăspundețiȘtergereEu mi`am interzis plansul .. inafara de fostu .. nu ma vede mai nimeni ca plang .. mi`am transformat dorinta de plans in vorbitul la tel fumat o tigara ... si vorbit despre cai verzi pe pereti fara a intra in detaliile supararii mele ... pt a cadea in tentatia plansului ..
RăspundețiȘtergerebarbati plangand nu prea am vaz .. dar daca fostu meu plange (rar .. ffff rar) .. eu plang de 10 ori mai tare si mai mult pt ca nu suport sa`l vad plangand
alcoolului that is :))
RăspundețiȘtergereAm plans si-am sa plang in continuare.. cantitatea si momentele depind de motiv, de persoana etc. :)
RăspundețiȘtergerea plange inseamna a te descarca din ptc de vedere emotional si iti face bine:)
RăspundețiȘtergerePlansul e sanatos! parol,sa plangi de cate ori simti nevoia..te eliberazi de o stare emotionala care te apasa,sau in cel mai fericit caz plansul de bucurie,de ce nu?mai rau mi se pare sa nu poti sa plangi si sa te simti gatuita si atunci nu poti da afara raul...asta nu inseamna insa ca trebuie sa plangem pentru orice lucru.
RăspundețiȘtergereDa, eu recunosc plang dar am ales sa fac asta cand sunt singura....nu vreau sa ma vada nimeni...e mai ok asa...e partea cu slabiciunile :P dar nu am cunoascut pana acum oameni care sa nu planga. cine zice asta, minte ...cand e singur si tot plange...suntem oameni.
RăspundețiȘtergereStai linistita ....esti om e normal sa plangi si cand esti happy, trista ...cand simti nevoia ...ce te intereseaza ceea ce spun altii?
Cel mai mult am plans cand aveam 11 ani. Adusesem un catel acasa, iar dupa patru luni, tata a vrut sa-l dea unul prieten. Degeaba m-am opus, degeaba am plans, nimic nu m-a ajutat. Am suferit enorm atunci
RăspundețiȘtergereA plânge sau nu ține de fiecare...unii sparg farfurii în loc să plângă, alții mănâncă ciocolată...în fond plânsul este un fel de mecanism reglator, plângem și parcă durerea scade, plângem și iertăm, plângem și furia descrește...la un moment dat plângem fiindcă ochii noștrii au o nevoie fiziologică. Am senzația că dintr-un motiv sau altul, toată lumea plânge.
RăspundețiȘtergereDa, mai plang si barbatii. Nu din orice, dar plang.
RăspundețiȘtergereUite, de exemplu mie imi place sa plang cand sunt foarte foarte fericit. Sau cand vad ca cineva (nu conteaza daca il cunosc sau nu) sufera. Ma mai emotioneaza foarte tare batranii si povestile lor. A, si plang din dragoste, mereu.
Pup!
si baietii plang... uneori.. cu lumina stinsa
RăspundețiȘtergerevrei sa-ti mai zic o faza tare? cunosc o persoana, care atunci cand era suparata isi punea la status un mesaj de genul ca e fericita sau foarte fericita. Mi-a explicat ca procedeaza asa pentru ca cei din lista au mai multe reactii decat atunci cand si-ar arata adevarata stare...ciudat, nu?
RăspundețiȘtergereSincera sa fiu mai mereu am facut ce am simtit, indiferent de parerea tuturor, am vrut sa fiu altfel... Poate initial tineam cont de gura lumii, dar pe parcurs am realizat ca trebuie sa-ti traiesti viata fara regulile celorlalti. Probabil cei care nu ma cunosc cu adevarat interpreteaza diferit, dar asta e, nu exista perfectiune si nu te poti ridica la standardele tututor... Plang atunci cand simt ca am atins limita, plang atunci cand sunt mult prea fericita, plang atunci cand cineva ma dezamageste. Nu consider ca o persoana isi arata slabiciunile daca plange, ba dimpotriva asta inseamna sa fii sincer cu tine...
RăspundețiȘtergerePlansul de la ceapa se pune?
RăspundețiȘtergereCa barbat e riscant sa fii vazut in orice imprejurare dand apa la soricei. Imediat te trezesti cu eticheta "fatalau", esti batjocorit, luat la misto. Esti agasat zilnic, stresat si dupa putin timp chiar ai de ce sa plangi pe buna dreptate. Uite cum risti sa ajungi un fatalau!
Gagiilor, ori evitati ceapa ori le rugati pe prietenele voastre sa le prepare. Nu va riscati! ;)
Uff... plang mereu... Plang cand vb de bunicii mei (nu va povestesc ce se intampla cand ii vizitez...), plang cand vad un copil sau un batran suferind, plang atunci cand plange nepotelul meu, plang cand primesc un cadou de suflet, am plans chiar si la nunta mea... de fericire. Plang de fiecare data cand sotul meu ma priveste in ochi si-mi spune "te ador"... Am plans impreuna cand am aflat ca vom avea un bebe si cand am vazut eco... Cat despre barbati, al meu plange cand eu nu ma pot opri din plans si cand bebe da din picioruse in burtica la mami... Cred ca orice om plange... ascuns sau nu...
RăspundețiȘtergereSi nu sunt un om slab! Clau stie cel mai bine... (nu plang cand plange ea, una din noi tre sa fie tare ca altfel... nu ne mai oprim)
RăspundețiȘtergereNiciodata nu o sa ma interiorizez..mereu ma voi exprima exact asa cum simt;cand ma doare plang...si plang foarte tare;sunt un berbec ambitios ce nu suporta durerea fizica...deci plang cand ma doare;plang cand sunt dezamagita...iar cand sunt fericita rad din tot sufletul si cu toata fiinta;exact asa si plang;plang cu durere,cu patos...si asta ma face sa trec mai usor;
RăspundețiȘtergeresunt om..plang,rad,tip,fac crize,zambesc,ma enervez si trebuie sa ma exprim cumva;nu cred ca exista oameni care nu plang-exista doar oameni care ascund asta!!!
**odata am vazut o lacrima in ochiul unui prieten foarte drag mie-la auzul melodie Petrutei(la nai)in Germania/vezi...si baietii plang cateodata
Mire,intre noi doua, tu ai fost mereu cea puternica, cea care m-a sustinut. Dar la nunta ta, trebuie sa recunosti ca te-am facut sa plaaangi
RăspundețiȘtergereEu consider că este natural şi firesc pentru un om.Însă,în calitate de bărbat e mai greu să te afişezi cu această reacţie,fiindcă de multe ori trebuie să dai încredere celor din jur.Dar,într-adevăr, nu este nici o ruşine să dai frâu liber sentimentelor.Eu la Bac am sărit peste un gard,de fericire.
RăspundețiȘtergeresi fatalaii plang cateodaaataa...cateodata plang, nu-i asa :)))
RăspundețiȘtergerePersoanele care nu plang sunt laseeee
RăspundețiȘtergereAi un blog foarte frumos Claudia...Personalizat si cu mult gust.
RăspundețiȘtergereAtunci cand plangi, nu este nimic rau.Asa scoti la iveala sentimentele tale.Te descarci! Oamenii au uitat sa fie ei insisi.Plansul ne deschide in fata celorlalti.Din pacate oamenii incearca sa se stapaneasca din motive bine cunoscute de noi toti...Oamenii nu vor sa fie vulnerabili.Nu este nimic rusinos sa iti curga lacrimile de bucurie...De fapt, atunci sufletul se bucura.Felicitari pentru blog!:)
Ioana, nu o inteleg pe prietena ta. Ce o inereseaza ce cred altii, ce ii intereseaza pe altii?Nu facem lucruri ca sa ne vada ceilalti, le facem pentru ca simtim, daca simtim, cand simtit. Si nu, nu trebuie sa ne pese de nimeni si nimic in acele momente.
RăspundețiȘtergereCristian, multumesc sincer pentru aprecieri
RăspundețiȘtergereNe putem plange de mila, sa ne complacem in situatii, starea aceea de insiruire a starilor pe care le traim, sau pur si simplu lacrimi ce umezesc obrazul! Starile difera, una devine patetik, prima, iar a 2 uneori impresioneaza! Nu e semn de slabiciune,sau asa vreau eu sa consider! Plangi din durere, cand pierzi pe cineva drag, fetele plang dupa fostii, iar un copil plange de foame. Un film, o situatie de fericire, sau o amaraciune imensa! Plansul vindeca printre lacrimi, amelioreaza o stare de sufocare, ajuta, plus curata ochii! Sa o luam si stiintific. Pentru un barbat, nu e frumos sa plangi, nu in fata altora, se judeca aspru, desi lasitatea se afla printre cei ce acuza. Cu totii am plans, cel putin candva, chiar in persoana copilului inocent! Iar eu?! Eu....candva am plans, am descarcat tot ce aveam in suflet, iar de atunci, sunt pustiit de lacrimi, nu insensibil, doar secat! Chiar daca plange sufletul in mine, am invatat sa rabd,sa ripostez, sa repar, si sa trag de mine, incat sa nu arat o urma de suferinta pe fata, suna dur, dar....uneori ajuta! Merci pentru cuvintele frumoase, si nu te subestima, eu citesc mereu ce postezi. Imi place,e inteligent, sufletist, si farmec!
RăspundețiȘtergereAm descoperit de curand blogul tau si recunosc ca desi nu aveam mult timp la dispozitie am zabovit ceva vreme, mai ales dupa ce am citit atat post-ul tau cat si comentariile aferente legate de "lacrimi". Recunosc sunt un barbat in toata puterea cuvantului, am 34 ani, am familie, sper ca in curand si copii, dar am momente in care lacrimile curg fara vointa mea. ma emotioneaza chiar si o reclama tampita la nu stiu ce detergent daca e bine facuta, asta inseamna ca sunt slab? consider ca slabiciunea nu e direct proportionala cu cantitatea de lacrimi scursa. plangeti prieteni, vazuti sau nevazuti de altii, fara lacrimi lumea ar devenii mai dura si mai rea.
RăspundețiȘtergerepace si lumina
"Dumnezeu stie ca n-ar trebui sa ne rusinam niciodata de lacrimile nostre, caci sunt ca ploaia peste praful orbitor al pamantului, cazand ca un balsam peste inimile noastre impietrite"
RăspundețiȘtergereDa, uneori. Dar imi este mult mai usor sa imi exprim emotii negative decat pozitive pentru ca am citit in Comoara din Lacul de Argint de Karl May ca indienii nu isi arata niciodata suferinta.
RăspundețiȘtergere