Am avut parte si de o mica sedinta foto:D
Andra(9 ani) si Denis(4 ani)
duminică, 17 ianuarie 2010
Colt rupt din rai...bucuria copilariei mele!
In fiecare zi inchid ochii si il visez, doar atunci ma simt linistita,in siguranta, iar inochii mei pare raiul pe pamant.Da, este locul copilariei mele, cel caruia ii datorez momente incredibile, amintiri superbe, hohote de ras si lacrimi de crocodil atunci cand trebuia sasa il parasesc. Sambata am plecat la rudele mele la tara si, desi am stat decat pana duminica la pranz, m-am incarcat de enrgie asa cum nu as fi facut-o nici dupa o luna de vacanta. Acolo sunt atat de fericita, de vesela. Acolo Nici nu as avea cum sa fiu trista, deoarece am doua mogaldete de nepoti, din ce in ce mai frumosi , ce sunt ca doua lipitori....cum te-au prins, nu iti mai dau drumul. Mersul la tara, undeva in Teleorman, reprezinta pentru mine o intoarcere in copilarie, intr-un spatiu feeric, ca in basmele pe care mi le mai citea bunica inainte sa adorm atunci cand eram mica. Acolo am avut parte de o copilarie fericita, plina de atatea momente frumoase, incat prin fata ochilor mi se astern zeci de imagini, cu o viteza mai naucitoare decat cea cu care defileaza manechinele la prezentarile de moda la care saptamanal. Recunosc, mi-a fost si imi este in continuare dor. Imi este dor sa sa mananc seara afara alaturi de familia mea, sa ne adunam toti in jurul focului si sa povestim, sa radem pana in zorii zilei. Imi e dor sa mananc pepeni care stau la racit in galeata plina cu apa din fantana, sa mananc porumbi copti pe gratar. Imi e dor sa imi alerg nepotii prin curte, sa ma bat cu fratele meu cu galetile umplute cu apa. Cel mai dor imi este sa aud rasul unchiului meu, dar acest lucru este posibil doar atunci cand dorm si il visez. Revenind la scurta mea vizita...am fost la padure, m-am simtit atat de mica printre copacii aceia imensi. Aaaa,am cules urzici, ba am si mancat(pentru a treia oara in viata mea, matusa mea le gateste intr-un mod nemaintalnit). Am plecat cu lacrimi in ochi de acolo, cu promisiunea ca voi reveni macar doua zile si luna viitoare.
Am avut parte si de o mica sedinta foto:D
Andra(9 ani) si Denis(4 ani)
Am avut parte si de o mica sedinta foto:D
Andra(9 ani) si Denis(4 ani)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Frumos Claudia,amintirile placute ne revin des in minte si poate ca e bine asa,daca ti-au facut placere,vorba ta trebuie sa revii...:)
RăspundețiȘtergereIntr-adevar acolo lucrurile sunt mai mai simple, iar oamenii mult mai modesti. Mai putina agitatie, mai multa liniste...
RăspundețiȘtergereUff Clau... acolo chiar esti rupt de griji si de probleme! Pacat ca ajungem rar...
RăspundețiȘtergereMi-ai promis ca o sa ma iei si pe mine acolo, iti dai seama ca m-ai facut curioasa
RăspundețiȘtergereDaca si blogurile aveau buton de "like", acum sigur il apasam :)
RăspundețiȘtergereDraga Claudia,de putina vreme te citesc,dar mereu citesc cu drag randurile in care ti-ai lasat amprenta si de aceea as vrea sa iti ofer un premiu :)
RăspundețiȘtergerehttp://paginaluiralu.blogspot.com/2010/01/premii-pentru-cine-merita.html
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergereMultumesc mult Ralu, si eu te citesc pe tine. Sper sa fiu mereu pe placul tau si iti multumesc ca mi-ai acordat acest premiu virtual
RăspundețiȘtergereAcesta este doar un premiu din multele pe care le vei lua, le meriti. Singurul lucru pe care nu il inteleg este de ce nu scrii mai des
RăspundețiȘtergereCe nume frumos are nepotica ta. ;))
RăspundețiȘtergereSi eu am amintiri superbe legate de momentele pe care le petreceam la tara, la bunici. Ar trebui sa fim recunoscatori, nu multa lume a avut parte de copilaria cu care ne putem lauda noi.
Asa este Andra, suntem putini cei care am fost binecuvantati cu o coplarie frumoasa, fericita. Imi iubesc enorm nepotii si mi-am dat seama ca asupra lor se rasfrange toata dragostea pe care, atunci cand erau mica, parintii lor mi-au insuflat-o. Pana la varsta de 7 ani, eu spuneam mama nu doar mamei biologice, ci si matusii mele(mama Andrei si a lui Denis)
RăspundețiȘtergere