De ce sa fim buni de sarbatori?

Ieri a nins, iar eu am fost foarte fericită. Ador iarna şi tot ce are legătură cu acest anotimp. Nu ştiu de ce...poate pentru că sunt romantică, visătoare, ori poate pentru sunt născută în această lună. Nu concep să petrec Crăciunul în altă parte, decât cu familia mea, nu agreez ideea de a nu face bradul cu tata, de a nu face singură curăţenie generală. Pentru mine, toate aceste lucruri înseamnă tradiţie, o parte din mine, lucruri cu care am crescut, ce mă reprezintă. M-aş simţi pustiită dacă nu aş ajuta-o pe mama la gătit(tai si eu cate ceva, nu sunt prea pricepută), dacă nu m-ar certa bunica pentru că nu am spalat geamurile perfect, dacă nu aş privi ore în şir fulgii mari de nea, dacă nu le-aş face daruri de Craciun tuturor membrilor familiei mele, în special fratelui meu.Ador forfota sărbătorilor, mirosul de iarnă, frigul acela năprasnic, magazinele impodobite, copiii cu mănuşi din acelea fără degete. În schimb, nu îmi place să ies la uşă când vin colindătorii, îmi vine să plâng, este copleşitor. Un singur lucru nu agreez la această perioadă. Peste tot aud: sunt sărbătorile, trebuie să fim buni, să facem bine. De ce, de ce de sărbători?De ce nu pe toată durata anului? Dacă mă cert mai puţin în această perioadă înseamnă că valorez mai mult?Dacă dăruiesc ceva unui sărman, înseamnă că sunt mai nobilă?NU. Lucrurile astea nu trebuie făcute pentru că sunt sărbătorile, ci pentru că simţi. Şi dacă simţi, faci astfel de gesturi pe toată perioada anului. Este o calitate umană rar întâlnită în ziua de azi şi se numeşte nobleţe sufletească. Iar dacă o ai, nu trebuie să aştepţi sărbătorile de iarnă să faci un bine. La sfârşitul anului, tu deja ai făcut o mulţime de astfel de lucruri, de gesturi marunte care valorează mai mult decât orice. Decât deloc, este mai bine să faci un bine măcar în această luna, dar asta nu te mai face mai bun, mai special.