Claudia Balan: Prima dragoste nu se uiă niciodată

Ne iubim încă de când eram copii, iar dragostea dintre noi va fi eternă. Duminică ne-am revăzut după o lungă perioadă de timp şi a fost mai frumos ca niciodată. Din lipsă de timp de nu am putut să o vizitez, să o încurajez, însă am fost tot timpul alături de ea, m-am bucurat când a avut un succes şi am suferit atunci când nu a reuşit să treacă peste obstacole:da, m-am dat de gol, sunt o mare fană a echipei Dinamo Bucureşti şi o împătimită a sportului rege. La mine în familie, echipa alb-roşie reprezintă o tradiţie, mai ales că tatăl meu este cu siguranţă unul dintre cei mai mari suporteri ai c\inilor ro;ii. De la el am învăţat să iubesc şi să respect Dinamo, iar acest microb mi-a intrat în sânge. Nu am mai fost pe stadion în ultima vreme, dar duminică am ţinut morţiş să merg la Dinamo-Rapid. Nu am stat la masa presei, cum fac de obicei, ci la peluza Catalin Hâldan, în mijlocul suporterilor, bucurându-mă din plin de euforia acestora. Ca de fiecare dată, Rapid-Dinamo a însemnat fotbal de clasă, tradiţie, spectacol, atmosferă şi mult suspans. Am suferit încă din minutul trei, când echipa giuleşteană ne-a condus pe tabela de marcaj, am trăit intens fiecare acţiune a câinilor roşii şi m-am bucurat imens atunci când am egalat în ultimele minute de meci. A fost o seară extraordinară, în care am retrăit momente frumoase ale copilăriei mele..din peisaj a lipsit doar tatăl meu. De acum am să merg mai des să îmi susţin echipa de suflet, însă sper ca data viitoare să le port mai mult noroc. Culmea ironiei este faptul că portarul Rapidului, Mircea Bornescu, şi-a mai câştigat un mare fan: eu. A apărat senyaţional, are aptitudini extraordinare de portar şi sunt sigură că va ajunge unul dintre oamenii pe care naţionala de fotbal a României se va putea baza în următorii ani.

Galeria dinamovista nervoasa...1-0 pentru Rapid