Gingăşie nemărginită

Ea este Ştefania, îngerul meu. Sau poate eu al ei. Ne-am găsit una pe cealaltă...nu ştiu să vă explic exact cum, este foarte ciudat. Cu siguranţă a fost mâna destinului... şi a lui Dumnezeu. Astăzi am văzut-o pentru prima oară şi mi-a umplut sufletul de iubire, bucurie, dar şi de tristeţe în acelaşi timp. Ştefi s-a nascut în luna august a acestui an, este cât un ghemotoc, iar ochii săi negri te îndeamnă să o iei în braţe şi să o ocroteşti. Trebuie sa ai însă  mare grijă, deoarece are un furtunaş băgat în stomac. La doar trei luni, micuţa a trecut deja prin doua operaţii, deoarece s-a născut cu o malformaţie gravă, atrezie de esofag(este obturata comunicarea dintre esofag si stomac). Are bagat un furtun în stomac şi este hrănită cu seringa prin acel tub. Imaginea este copleşitoare, ai un nod în gât, îţi înăbuşeşti cu greu lacrimile. Are doar trei luni, însă a suferit până acum,cât alţii într-o viaţă. Deşi corpul său este firav, această minune nu plânge niciodată, râde tot timpul, zâmbeşte când o fotografiezi şi adoră să vadă agitaţie în jurul său. Astăzi ne-am jucat împreună, ne-am iubit, ne-am răsfăţat.Am fost foarte mândră atunci când bunica ei mi-a spus că de cele mai multe ori plânge atunci când un străin o ia în braţe. De ce? Pentru că la mine plângea doar când vroiam sa o pun în pătuţ. Pentru a deveni un copil normal,bebe are nevoie de o operaţie în Germania, care costă 25.000 de mii de euro.Cand am aflat de cazul Ştefaniei, mi-am promis mie însumi că voi salva acest copil...Azi, după ce am cunoscut-o, am plecat din casa părinţilor săi, jurându-mi şi jurându-le că ghemotocul îmbrăcat în roz  va avea un viitor normal, va efectua operaţia de care are atâta nevoie. Sunt aproape de împlinirea acestui vis, însă nu am să vă voi dezvălui nici un amănunt, până nu va fi pus totul pus la punct. Astăzi m-am întrebat încă odată de ce viaţa este uneori atât de nedreaptă, de ce trebuie un copil să treacă prin chinuri groaznice, cine decide ca el să sufere, păcatele cui le plăteşte? Înainte de a încheia această postare, vreau să vă vorbesc puţin despre familia Ştefaniei. Fetiţa locuieşte în casă cu alte opt suflete care o iubesc şi o răsfaţă. Sunt săraci, trăiesc înghesuiţi, împart o pâine la atâtea guri, însă nu se plâng. Se au unul pe celălalt, se sprijină necondiţionat, se iubesc din tot sufletul, iar aceasta reprezintă pentru ei cea mai mare avere. Orele petrecute în casa familiei Dumitraşcu a însemnat o nouă lecţie de viaţă pentru mine, m-a învăţat cât de mare este puterea dragostei, până unde poate ajunge credinţa. Cât timp am stat acolo, nu s-au plâns de sărăcie, n au cerut nimic pentru ei, vroiau doar ca Ştefania să se facă bine.
Astăzi mi s-a reconfirmat unul dintre principiile în spiritul căreia am fost crescută: calitatea de OM nu este dată de studiile pe care le ai, de hainele pe care le îmbraci, de maşina pe care o conduci, ori de banii pe care îi ai în posrtofel, ci de nobleţe sufletească. Din păcate, nu toţi avem harul de iubi frumos şi curat, de a dărui sincer şi dezinteresat, de a pune pe alţii mai presus de tine. Plâpândă şi gingaşă, Ştefania este dovada vie că minunile există şi că Dumnezeu te pune în faţa anumitor încercări doar pentru a te uni mai mult de cei dragi, doar pentru a-ţi testa credinţa.