Aparenţe....

Tuturor ni s-a întâmplat să intrăm în contact cu anumite persoane şi să observăm că au tendinţa să pară ceea ce nu sunt, că încearcă să epateze şi, din dorinţa lor de a fi mai buni, fac încercări disperate de a distorsiona realitatea. Alţii vor să îşi ascundă trecutul, crezând că dacă uită anumite amănunte din viaţa lor, ceilalţi nu vor afla niciodată. Am întâlnit oameni care au avut ocazia să crească din punct de vedere social. Au ajuns să trăiască într-un alt mediu, iar in momentul în care şi-au dat seama că sunt nişte străini în peisajul respectiv, s-au hotărât să îşi creeze o altă faţă şi să îşi ascundă adevărata personalitate în spatele unor banale aparenţe. Nu suport oamenii care nu îşi acceptă condiţia, care cred că cei din jur îi vor critica doar pentru că nu sunt perfecţi. Îi detest pe cei care se consideră neprihăniţi, fără de păcat, care consideră că nu au nici un viciu, nici un defect, cei care, pentru simplu fapt că nu fumează ori nu beau, trăiesc cu impresia că sunt perfecţiunea întruchipată. Toţi avem defecte, iar cei curajoşi au puterea să le recunoască şi să îi facă pe cei din jur să le accepte. Cei pe care i-am descris mai sus sunt oameni fără personalitate, care nu au suficientă încredere în propria persoană, indivizi slabi de înger.  De ce încercăm să purtăm mereu o mască, de ce nu putem fi naturali?De ce nu încercam să fim mai buni, mai putin falşi, mai sinceri cu cei din jur şi cu noi înşine?
Dacă nouă ne este rusine cu propria persoană, înseamnă că nu ne respectăm. Iar dacă noi nu ne respectăm, cum putem cere celor din jur să o facă?Cel mult, ei vor respecta o aparenţă, nu adevărata persoană.