Repect pentru Razvan Lucescu

Razvan este un mândru succesor al tatălui său, ale cărui calităţi le-a moştenit din plin(sau le-a furat de-a lungul timpului): bun simţ, prestanţă, talent ca jucător şi ca antrenor, valoare ca om, iar lista poate continua. A nu se înţelege că am o afinitiate pentru Răzvan, din contră, nu credeam că va reuşi să-i calce părintelui său pe urme. Însă, de când a preluat echipa naţională, mi-am schimbat complet părerea despre el şi mi-a demonstrat că am fost nedreaptă atunci când l-am judecat fără să-l cunosc. Razvan Lucescu a reuşit ceva rar întâlnit în fotbalul românesc: să câştige respectul şi admiraţia tuturor, fără să încerce să şi-o impună prin funcţia pe care o deţine. Mulţi l-au blamat pentru că a îndrăznit să preia frâiele ca antrenor al echipei naţionale la o vârstă atât de fragedă, alţii au aruncat cu noroi în el atunci când a fost făcut public lotul pentru meciurile cu Serbia şi Insulele Feroe.
Deşi rezultatele ultimelor meciuri au fost umilitoare pentru noi, nu consider că Razvan este de vină. Nici măcar jucătorii. De ce?Pentru că nu mai cred demult în minuni. Echipa a arătat exact aşa cum am catalogat-o atunci când am aflat ce jucători vor fi trimişi pe teren în meciul cu Serbia: tânără, neexperimentată, însă compusă din fotbalisti valoroşi. M-a şocat atitudinea adoptată de Razvan Lucescu faţă de Adrian Mutu. Au fost deja ultramediatizate ultimele două greşeli ale lui Adi şi, după ce a fost supus unui linşaj mediatic, mă aşteptam să aibă parte de acelaşi tratament şi din partea antrenorului. Ce a făcut el?Nu, nu l-a taxat public, s-a limitat a declara că va avea o discuţie între patru ochi cu decarul naţionalei.
Cum adică?Nu l-a jignit, nu a măturat pe jos cu el, nu a făcut tot posibilul să îl scoată vinovat pentru ruşinea cu Serbia?NU. În sfârşit, avem parte de un om cu caracter, care nu face pe lupul moralist, un antrenor care este capabil să-şi asume întreaga responsabilitate pentru un eşec, deşi vina îi aparţine doar în proporţie de 50 %. Într-o lume în care fiecare se uită în ograda altuia şi se consideră îndreptăţit să arunce cunoroi şi să judece pe alţii, fără a ţine însă cont de calitatea sa morală şi de mizeria de care este înconjurat, Răzvan Lucescu reprezintă o oază de lumină, o speranţă pentru fanii balonului rotund, pentru cei care încă aşteaptă ca în fotbalul autohton să se producă o schimbare majoră. Respect pentru Răzvan Lucescu, jos pălăria.