Recunosc, sunt o persoană care se desprinde foarte greu de trecut. Nu pot renunţa atât de uşor la anumite întâmplări, nu vreau să le transform în simple amintiri.Poate sunt egoistă, poate fricoasă. Sau poate mă ataşez prea uşor. Nu vorbesc doar despre oameni, ci şi de plante, jucării, haine, bunuri materiale. Si nu, nu pentru valoarea lor materială, ci pentru cea sufletească. Pentru că acele obiecte au adus bucurie în viaţa mea la un moment dat şi mi-aş dori să le păstrez pe toate. Mereu m-am desprins greu de o jucărie primită de la bunica mea, de rochia cu care am fost la Balul Bobocilor sau de păpuşa pe care a furat-o fratele meu pentru mine de la grădiniţă.
Cel mai greu îmi este când merg la rudele mele la ţară. Ador, venerez locul ala, mi se pare încărcat de magie, de frumuseţe.Fiecare locuşor este încărcat de amintiri frumoase, de trăiri, de sentimente. Acolo este tărâmul copilăriei mele, locul unde eu am fost fericită şi mi-am petrecut o parte din viaţă.
Mi-aş dori ca timpul să treacă doar asupra mea, nu şi peste lucrurile pe care le iubesc. Mi-aş dori ca vişinul din faţa casei să nu fi fost taiat niciodată, ca foişorul din curte să nu fie dărâmat, ca bancuta de la poarta sa nu fi fost niciodata aruncată. Unde este acum nisiparul din faţa curţii, acolo unde se strângeau în fiecare seară o mulţime de copii?As vrea să joc din nou leapşa, raţele şi vânătorii, şotronul, etc. Cred că cel mai mult îmi lipseşte unchiul meu, nu m-am obişnuit cu faptul că nu mai este. Îmi este dor de colegii mei din liceu, cei cu care, recunosc, am făcut o mulţime de năzdrăvănii. Nu îmi este dor de profa de fizică, recunosc.
Trebuie să vă adresez o întrebare dificilă.
Ce aţi alege între a pierde toate amintirile pe care le aveţi până acum sau a fi incapabil să vă mai faceţi amintiri de acum înainte?
din punctul meu de vedere toate amintirile frumoase ar trebui pastrate chiar si cele mai urate pentru ca in viata din greseli invatam!
RăspundețiȘtergereE IMPOSIBIL SA TE DESPRINZI DE TRECUT PT CA FACE PARTE DIN VIATA NOASTRA SI E OMNIPREZENT, DESI UNEORI NE DORIM DIN TOT SUFLETUL SA NU FIE ASA.
RăspundețiȘtergereSensibil, frumos...felicitari
RăspundețiȘtergereOmul se valorizeaza si prin amintiri....Din acest motiv psihologii recomanda parintilor sa daruiasca ,copiilor intamplari cu valoare de amintiri!Ele ne dau certitudinea ca apartinem cuiva,ca suntem parte dintr-un grup,comunitate,etc!!Pastram in suflet oameni dragi si intamplari care ne-au legat!!
RăspundețiȘtergereo intrebare simpla si totusi grea: as alege sa pierd toate amintirile de pana acum desi ca nu se poate..dar mi-as face altele cu convingerea ca am facut alegerea cea mai buna si ceea ce va urma va fi mai bun.(recunosc, am stat sa ma gandesc ceva :P )
RăspundețiȘtergereAmintirile vechi sunt placute, cele recente nu, alegerea e usoara: pastrarea trecutului. Si am destul tupeu recunosc ca si acum stiu unde sunt Tobita sau caciulita cu urechi de lup.
RăspundețiȘtergere