O nouă zi-o nouă bătălie cu moartea

Îmi este greu să încep să scriu. Îmi caut cuvintele, însă ceea ce vă voi prezenta mă depăşeşte, este de-a dreptul copleşitor. Din întâmplare, am dat peste un blog al unei fete, Izabela, iar ceea ce aveam să citesc acolo m-a lăsat fără cuvinte. Ne-am învăţat să ne plângem pentru orice problemă mică, ne-am obişnuit să facem din problemele sentimentale o adevărată dramă, uitând că ceea ce ni se întâmplă nouă este o joacă în comparaţie cu dramele prin care trec copii bolnavi de cancer şi leucemie din Spitalele Fundeni, Budimex, etc. Acestor copilaşi li se citeşte suferinţa pe chip, iar ei, deşi sunt mici , sunt conştienţi că moartea îi pândeşte şi că ziua de astăzi poate fi ultima pentru ei. Încerc să nu judec, însă cine decidec ine trebuie să sufere de aceste boli groaznice?Cine îi condamnă pe aceşti îngeri la atâta durere, la atâta suferinţă, la un asemenea destin?Păcatele cui plătesc aceşti copii?Cu ce a greşit un bebeluş de un an şi 8 luni de s-a îmbolnăvit de cancer?De ce Dumnezeu îi supune la asemenea încercări? Sunt zeci de tineri care încearcă zilnic să se sinucidă pentru că au luat note mici sau au suferit dezamăgiri în dragoste. Sunt zeci de femei care îşi aruncă copii la coşul de gunoi. Sunt oameni care renunţă la viaţă fără să le pese, iar alţii se luptă pentru încă o zi de viaţă. Vă jur că am să fac tot posibilul să ajut aceşti copii, în speranţa că voi reuşi să le alin puţin suferinţa. Promit că le veţi vedea începând cu săptămâna viitoare.

Mara, 3 ani, leucemie acută limfoblastică

Marina, un an şi cinci luni, leucemie acută limfoblastică

Narcisa Maria,  7 ani, leucemie acută