luni, 19 iulie 2010

Alunita Mădălinei Manole....

Încă de mică i-am admirat frumusetea, talentul, i-am ascultat melodiile. Însă, la Mădălina Manole m-a fermecat cel mai mult aluniţa de deasupra buzelor. Mi se parea că acest detaliu îi oferă o frumuseţe aparte. Eram atât de vrăjită de aluniţa ei, încăt mă uitam în fiecare zi la pozele ei. Apoi, prietenei mele i-a venit ideea să ne desenam si noi alunite cu dermatograful mamei. Tin minte că am iesit afara si m-am lăudat că am alunita ca a Mădălinei Manole. Atunci, nu îmi imaginam că peste ani va trebui să particip la funeraliile ei. Un spectacol sinistru, cu fotoreporteri disperaţi să obtina o poza cat mai de aproape cu artista, reporteri care nu respectau durerea familiei, încercând să îi tragă de limbă în fel şi chip. Stiu că scopul scuză mijloacele, ştiu că un ziarist bun trebuie să facă si compromisuri pentru a prinde un subiect foarte bun. Însă, înainte de a fi jurnalist, sunt om, iar în astfel de momente, sunt lucruri pe care nu trebuie să le faci, care tin de bun simt şi de calitatea umană a fiecăruia dintre noi. Mădălina se simţea ignorată de public şi de presă. Trebuie să recunosc, pe undeva mă simt şi eu vinovată pentru gestul ei, deoarece, în timpul vieţii, o sunam de 2-3 ori pe an, în timp ce altor non-valori, le telefonam zilnic. Voi avea mult timp acest regret

4 comentarii:

  1. ....si mie imi pare rau ca a murit:(...o adoram pe Madalina Manole...si in inima mea va fi vesnic vie....

    RăspundețiȘtergere
  2. D-zeu s-o ierte si sa-i lumineze drumul acolo sus...acum le canta ingerilor,au chemat-o la ea.

    RăspundețiȘtergere
  3. Regretele sunt tardive! Dumnezeu s-o odihneasca!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ceea ce nu înţeleg eu, în legătură cu genesa gestului ei, este cum un om frumos, cu talent, poate să se lase atât de robit de simţământul de inferioritate faţă de alţii care chiar nu aveau nimic în plus. Unde-i erau prietenele adevărate? În lumea ei chiar nu poţi avea prietene? Prefer orice altă lume, atunci, şi pe-a pinguinilor, că ei stau unii în alţii şi se încălzesc, se susţin. Şi când te gândeşti că aşa poate fi fiecare dintre noi...

    RăspundețiȘtergere