Lucian, iti multumim!!!

In urma cu doi ani si jumatate am avut ocazia sa il cunosc personal cu Lucian Bute.Era (si este in continuare) prieten cu seful meu de atunci, Viorel Sima. Tocmai castigase o centura(Nu mai retin care, sincera sa fiu) si m-a uimit din prima secunda in care l-am vazut. Inainte sa intre pe usa ma asteptam sa vad o figura inspaimantatoare, de om rau, cu un fizic care te indeamna sa o iei la fuga, cu un chip scalcit de atatea lovituri primite de-a lungul carierei. Surpriza insa. Am descoperit  un baiat cu un chip blajin, timid, fara cea mai mica urma de aroganta. Un sportiv cum rar ntalnesti, simplu, care a fost amabil si a facut poze cu toti colegii mei. Am schimbat cateva cuvinte si mi-a spus ca isi doreste enorm sa ajunga acasa cat mai repede, pentru a-si imbratisa familia. Recunosc, m-a impresionat si a reusit sa-mi castige imediat respectul. Lucian a castigat zilele trecute meciul impotriva unuia dintre cei mai mari boxeuri ai lumii, Andrade si m-a facut sa ma simt mandra ca sunt romanca. Sincer, nu credeam ca Bute are vreo sansa in fata adversarului sau, motiv pentru care, la sfarsitul partidei, am tras o povata: ca visele se pot realiza, ca orice este posibil. Jos palaria Lucian, te felicit pentru ca ai ramas aceeasi persoana modesta, de calitate, cu o viata extra-sportiva impecabila, un baiat care munceste mult si culege laurii victoriei fara se da stamba. Unul dintre putinii oameni care ne reprezinta cu mandrie peste hotare. Pentru asta Lucian, ITI MULTUMIM!!!